Determinare cloruri

Informatii generale: 

Continutul de cloruri din apa potabila exprima in general salinitatea apei potabile.

Referentialul dupa care se executa analiza: 

Analiza de determinarea a clorurilor la apa potabila se executa in cadrul laboratorului propriu conform standardului national SR ISO 9297/2001.

Principiul metodei:

Determinarea clorurilor la apa potabila se efectueaza prin titrarea in prezenta cromatului de potasiu cu azotat de argint pana la virarea culorii solutiei in brun-roscat.

Cauze de respingerea probei – cantitate de proba necorespunzatoare, probe recoltate in recipiente necorespunzatoare, probe neetichetate corespunzator etc. 

Recipient de recoltare – recipient curat.

Cantitate de proba necesara executarii analizei -  minim 210ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare – Daca pH-ul probei nu este cuprins intre 5 si 9,5, se ajusteaza utilizand, dupa caz, fie solutie de acid azotic fie solutie de hidroxid de sodiu, astfel: se adauga 2 sau 3 picaturi de solutie de fenoftaleina si se aduce la punctul de viraj al indicatorului, cu acid azotic sau cu solutie de hidroxid de sodiu, inregistrandu-se volumul de reactiv adaugat. Daca in proba exista ioni de amoniu cu concentratii mai mari de 10 mg/l, se ajusteaza pH-ul intre 6,5 si 7. Daca pH-ul este mai mic de 5, pentru ameliorarea capacitatii tampon, poate fi utila ajustarea pH-ului cu carbonat de calciu.

Stabilitate proba – apa proaspat recoltata este stabila 2 zile  la 2-8°C sau  6 ore la temperatura mediului ambiant. 

Metoda de analiza - volumetrica. 

Valori de referinta conform Legii apei¹⁾

²)Apa nu trebuie sa fie agresiva.

Recomandari pentru efectuarea analizei/ Efecte ale depasirii valorilor de referinta –

O prezenta excesiva si generalizata de saruri in apa se intalneste de obicei in apele de mare adancime, sau in cele situate in zonele de coasta, datorita infiltratiilor de apa marina.  Apa are un  gust sarat sau amar. Salinitatea excesiva face ca aceste ape sa nu poata fi folosite in  nici un domeniu, casnic sau industrial, datorita agresivitatii chimice care provoaca coroziune in contact cu metalul.

Pentru reducerea salinitatii se foloseste o instalatie cu osmoza inversa, compusa din membrane semipermeabile care pot reduce cantitatea de saruri intr-un procent cuprins intre  70-58%, in timp ce apa cu concentratie salina reziduala se arunca la canal.

Bibliografie:

1. LEGEA 458/2002 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr. 311/2004, Ordonanta Guvernului nr. 11/2010,  Legea nr. 124/2010 si  Ordonanta Guvernului nr. 1/2011